In forma „uscata” a peritonitei infectioase feline (PIF), simptomele oculare apar relativ frecvent si pot fi printre primele semne care atrag atentia medicului veterinar. Aceste manifestari sunt rezultatul inflamatiei la nivelul structurilor oculare si pot varia ca intensitate si localizare. Printre cele mai intalnite se numara:

Uveita anterioara – ochiul poate aparea rosu, cu aspect „voalat”, iar pisica poate manifesta sensibilitate la lumina (fotofobie).

Modificari ale culorii irisului – uneori irisul capata o nuanta neuniforma sau apar pete decolorate.

Depuneri pe cornee sau in camera anterioara – pot aparea precipitate inflamatorii vizibile sub forma unor pete albicioase.

Hemoragii oculare – mici sangerari in interiorul ochiului, care pot afecta vederea.

Scaderea progresiva a vederii – inflamatia netratata poate duce, in timp, la afectarea grava a functiei vizuale, uneori chiar la orbire.

Aceste semne oculare, alaturi de febra persistenta, pierdere in greutate si alte manifestari sistemice, sustin suspiciunea de PIF, dar pot fi intalnite si in alte boli, ceea ce face diagnosticarea si mai dificila.

In peritonita infectioasa felina (PIF), febra persistenta este unul dintre semnele clinice cele mai importante si mai greu de controlat. Ea are cateva particularitati care o fac sugestiva pentru aceasta boala:

Caracterul oscilant, dar permanent prezent – pisica poate avea perioade in care temperatura scade usor, dar rareori revine complet la normal. Febra se mentine in mod constant, chiar si atunci cand animalul primeste tratament obisnuit cu antibiotice sau antiinflamatoare.

Rezistenta la tratamentele conventionale – acest tip de febra nu raspunde la terapiile uzuale pentru infectii bacteriene, ceea ce ridica suspiciunea unei cauze virale si imune, cum este cazul PIF.

Mecanismul febrei – in PIF, febra apare din cauza unei reactii exagerate a sistemului imunitar la coronavirusul felin mutat. Virusul declanseaza o inflamatie cronica, cu eliberarea de citokine si alte substante pro-inflamatorii care deregleaza termoreglarea. Practic, organismul „percepe” in permanenta o amenintare si mentine temperatura ridicata.

Aceasta febra persistenta, asociata cu letargie, pierderea apetitului si scadere progresiva in greutate, este un element esential in tabloul clinic al PIF si unul dintre motivele pentru care medicul veterinar ia in calcul aceasta boala atunci cand alte cauze mai comune de febra au fost excluse.

Letargia este un simptom des intalnit la pisicile afectate de peritonita infectioasa felina (PIF) si reprezinta o stare de oboseala marcata, lipsa de energie si scaderea interesului pentru activitatile zilnice. Practic, pisica doarme mai mult decat de obicei, se misca greu, evita joaca si interactiunea, iar uneori chiar si hranirea devine redusa.

Cauzele acestei stari de letargie in PIF sunt multiple:

Efectul febrei persistente – o temperatura corporala ridicata si constanta epuizeaza organismul, determinand slabiciune si lipsa de vitalitate.

Inflamatia cronica – raspunsul imun exagerat impotriva coronavirusului felin mutat consuma multa energie, ceea ce face ca pisica sa para mereu obosita.

Malnutritia si pierderea in greutate – din cauza apetitului redus si a consumului crescut de resurse de catre procesul inflamator, organismul intra intr-un dezechilibru energetic, accentuand senzatia de slabiciune.

Afectarea organelor interne – in functie de forma bolii, lichidul acumulat (in forma „umeda”) sau leziunile granulomatoase (in forma „uscata”) pot afecta ficatul, rinichii sau sistemul nervos, contribuind la stare generala de apatie si lipsa de reactivitate.

Scaderea in greutate este un simptom caracteristic si foarte frecvent intalnit la pisicile cu peritonita infectioasa felina (PIF), indiferent de forma bolii („umeda” sau „uscata”). Ea reflecta impactul generalizat al infectiei si al raspunsului imun exagerat asupra metabolismului si starii de sanatate a animalului.

De ce apare scaderea in greutate in PIF?

Apetit redus (anorexie sau hiporexie)
Pisicile afectate mananca mai putin din cauza febrei persistente, a disconfortului abdominal sau a starii generale de rau.
In timp, aportul caloric insuficient duce la pierderea masei corporale.

Consum energetic crescut al organismului
Procesul inflamator cronic si lupta sistemului imunitar impotriva virusului consuma foarte multe resurse energetice.
Organismul incepe sa foloseasca rezervele de grasime si muschi pentru a face fata acestei „stari de alerta” constante.

Malabsorbtie si afectarea organelor interne
In PIF, ficatul, rinichii si sistemul digestiv pot fi afectati de leziuni granulomatoase sau de lichidul acumulat.
Aceste modificari reduc capacitatea organismului de a digera si utiliza eficient nutrientii.

Cadere musculara (casexie)
Pisica pierde nu doar grasime, ci si masa musculara, ceea ce se observa prin slabirea corpului, evidentierea coastelor si scaderea fortei fizice.

Cum se observa clinic?

• Silueta devine vizibil mai subtire, chiar daca abdomenul poate fi marit in volum (in forma „umeda”).
• Pisica pare fragila, cu musculatura redusa, blana terna si mai putina mobilitate.
• Pierderea in greutate se accentueaza progresiv, in paralel cu agravarea celorlalte simptome (letargie, febra, tulburari digestive sau neurologice).

Practic, scaderea in greutate in PIF este rezultatul combinat al aportului alimentar redus, consumului energetic crescut si afectarii organelor interne, fiind un semn important al gravitatii bolii.

Efectul febrei persistente

• Temperaturile ridicate si constante deregleaza mecanismele normale ale apetitului.
• Pisica resimte o stare de disconfort general si isi pierde interesul pentru hrana.

Procesul inflamator sistemic

• Virusul si raspunsul imun exagerat elibereaza substante (citokine) care actioneaza asupra centrilor nervosi ai foamei din creier, inhibandu-i.
• Practic, organismul „se comporta” ca si cum ar fi bolnav cronic si reduce voluntar aportul alimentar.

Disconfort abdominal si efuziuni (in forma „umeda”)

• Lichidul acumulat in abdomen determina senzatie de presiune, greata si lipsa interesului pentru mancare.

Afectarea organelor interne (in forma „uscata”)

• Leziunile granulomatoase la nivelul ficatului, rinichilor sau intestinelor duc la tulburari digestive si metabolice.
• Pisica poate prezenta greata, varsaturi sau diaree, accentuand inapetenta.

Impactul neurologic (in unele cazuri)

• Daca boala afecteaza sistemul nervos central, pot aparea tulburari ale comportamentului alimentar sau dificultati motorii ce impiedica pisica sa manance normal.

Cum se manifesta clinic?

• Pisica mananca tot mai putin sau refuza complet hrana, inclusiv alimentele preferate.
• Uneori consuma doar apa, alteori si aceasta este redusa.
• Inapetenta devine persistenta si progresiva, nu trece odata cu schimbarea hranei sau tratamentele obisnuite.
• Este adesea insotita de letargie, scadere in greutate si blana terna.

Inapetenta in PIF este, asadar, consecinta unui ansamblu de factori – febra, inflamatie cronica, afectare viscerala si disconfort general – si reprezinta un semn de alarma pentru medicul veterinar, mai ales atunci cand persista in ciuda terapiilor uzuale.

Acumularea de lichid in cavitatea toracica (hidrotorax)

• In forma „umeda”, efuziunea pleurala este o cauza majora de dispnee.
• Lichidul se acumuleaza intre plamani si peretele toracic, reducand spatiul necesar expansiunii plamanilor la inspiratie.
• Pisica respira greu, cu miscari ample si rapide, iar uneori se observa respiratie cu gura deschisa.

Presiunea diafragmatica din cauza lichidului abdominal

• In cazul ascitei, abdomenul marit impinge diafragma in sus, limitand si mai mult expansiunea plamanilor.
• Aceasta presiune combinata accentueaza senzatia de „lipsa de aer”.

Inflamatia tesutului pulmonar

• In forma „uscata”, pot aparea leziuni granulomatoase in plamani, care reduc suprafata disponibila pentru schimbul de gaze.
• Aceasta duce la hipoxie (scaderea oxigenului in sange) si la dificultati respiratorii cronice.

Afectarea sistemului nervos

• Daca boala atinge sistemul nervos central, inclusiv centrele de control al respiratiei, pot aparea tulburari de ritm respirator sau respiratie ineficienta.

Cum se manifesta clinic?

• Respiratie accelerata si superficiala.
• Efort vizibil la inspiratie, felina stand uneori cu gatul intins si coatele departate de corp.
• Sunete respiratorii anormale.
• Cianoza mucoaselor in cazurile severe, din cauza lipsei de oxigen.
• Letargie accentuata, deoarece pisica evita miscarile care i-ar creste consumul de oxigen.

In concluzie, dificultatile de respiratie in PIF apar cel mai adesea prin acumularea de lichid in torace si/ sau abdomen, dar si prin leziuni pulmonare inflamatorii sau afectari neurologice. Acest simptom este un indicator de severitate si, atunci cand apare, necesita interventie rapida pentru stabilizarea pisicii.